Cu toții visăm la perfecțiune: fizicalitatea și abilitățile atent perfecționate ale unui atlet olimpic; masa perfectă în familie, ca o pictură de Norman Rockwell; societatea perfect armonioasă, în care fiecare își vede de viață fericit. Dar perfecțiunea are un preț și rămâne mereu inaccesibilă. Această contradicție este doar unul dintre motivele pentru care distopiile au captivat cititorii de toate vârstele. Ideea unei utopii, juxtapusă cu realitatea dură că aceasta nu poate exista niciodată, creează un cadru convingător pentru comentarii și critici sociale.
Pe măsură ce îi expunem pe elevii noștri la lectură din mai multe genuri , este esențial ca aceștia să înțeleagă tiparele și nuanțele pe care le folosește un autor. Ce diferențiază ficțiunea distopică de o epopee sau o piesă de teatru? În acest plan de lecție, veți găsi elementele unei distopii, caracteristicile literaturii distopice și modalități de a preda terminologia, determinându-i în același timp pe elevi să creeze storyboard-uri distractive despre acest concept.
(Acest lucru va incepe un test gratuit de 2 saptamani - nu este nevoie de card de credit)
Cuvântul „utopie” a fost inventat de Sir Thomas More pentru cartea sa despre o societate organizată ideal. Provine din grecescul *topos* , care înseamnă „loc”. Prefixul este intenționat ambiguu; în greacă prefixul *ou-* înseamnă „nu”, în timp ce prefixul *eu-* înseamnă „bun”. Așadar, o *u-topie* poate fi fie un „loc bun”, fie un „loc nebun”; un loc imaginar.
Una dintre cele mai vechi și mai cunoscute utopii înregistrate este Grădina Edenului. O utopie este o societate perfectă, în care totul este organizat ideal, iar locuitorii își duc viața fericiți.
Definește distopia ca fiind opusul unei utopii, folosind prefixul dis- , din grecescul „rea”. Este o societate imperfectă, disfuncțională și indezirabilă. În literatură, acești doi termeni coincid adesea. Multe distopii par idilice la început, dar pe parcursul poveștii își dezvăluie adevărata natură: sinistră și imperfectă.
Unele distopii sunt pustii sălbatice, lipsite de plante și pline de bandiți și lideri militari fără lege. Acest tip de distopie nu este adesea confundat cu o utopie; distopiile cu adevărat periculoase sunt cele care par perfecte la suprafață, dar sunt în secret oribile.
Iată câteva elemente comune ale acestor distopii „totalitare”:
| Element | Descriere |
|---|---|
| Oamenii sunt împiedicați să gândească și să acționeze independent | Oamenii nu sunt liberi să-și facă propriile alegeri în viață, guvernul alege în locul lor. |
| Guvernul aflat la conducere este adesea opresiv | Un guvern opresiv este adesea autoritar, își supraveghează constant poporul, impune stări de asediu, are control militar și își reprimă poporul. |
| Decorul este adesea futurist sau într-un univers fictiv | Acțiunea se petrece adesea în viitor sau într-un univers fictiv, după un război masiv sau o catastrofă. Acest lucru ajută la explicarea structurii diferite a societății și la justificarea puterii guvernului. |
| Conține elemente de conformitate sau egalitate extremă | Oamenii sunt forțați să fie foarte asemănători și să se conformeze regulilor și așteptărilor stabilite de guvern. |
| Guvernul își prezintă societatea ca pe o utopie | Ei folosesc propagandă și manipulare subtilă pentru a-și păcăli oamenii să creadă că lucrurile sunt perfecte. |
| Protagonistul își dorește să readucă oamenii la viața convențională | Personajul principal are un moment de luciditate și își dă seama de problemele din societate. Încearcă să facă o schimbare pentru a „elibera oamenii”. |
(Acest lucru va incepe un test gratuit de 2 saptamani - nu este nevoie de card de credit)
(Acest lucru va incepe un test gratuit de 2 saptamani - nu este nevoie de card de credit)
Deși această lecție poate fi utilizată pentru mai multe niveluri de clasă, mai jos sunt Standardele Comune de Stat pentru clasa a VIII-a. Vă rugăm să consultați Standardele Comune de Stat pentru domeniile corespunzătoare clasei.
Elevii vor putea defini distopia și utopia. De asemenea, vor înțelege cum diferă acest gen literar de alte genuri literare.
Înainte de a citi un roman cu o lume distopică, treceți în revistă definiția și elementele comune ale acestui gen împreună cu elevii. Este util ca elevii să compare și să contrasteze semnificația utopiei și a distopiei. Rugați-i să se gândească la filme cu elemente de distopie și utopie și purtați o discuție în clasă despre acestea. Întocmirea unei liste este un factor de activare excelent pentru a-i ajuta să înceapă. De asemenea, ar putea crea un storyboard care să compare și să contrasteze două filme sau o distopie și o utopie.
În timp ce elevii citesc sau după ce au terminat de citit, rugați-i să creeze un storyboard care să prezinte elementele principale ale unei distopii. Acestea pot include personaje, decoruri, citate directe și explicații pentru fiecare element.
Vezi aceste activități distopice din ghidurile noastre despre Împăratul muștelor , Dătătorul și 1984.
Cardurile cu scenarii pot fi folosite pentru a reprezenta vizual temele și conceptele cheie ale literaturii distopice, cum ar fi conformitatea, controlul guvernamental și pericolele tehnologiei. Prin crearea unei serii de carduri care reprezintă diferite scene sau momente dintr-o poveste distopică, elevii pot analiza modul în care sunt prezentate aceste teme și pot dezvolta o înțelegere mai profundă a mesajului autorului.
Când creați carduri cu storyboard pentru lecțiile de literatură distopică, este important să vă concentrați asupra momentelor sau scenelor cheie care ilustrează temele și ideile poveștii. Folosiți imagini sau simboluri care sunt evocatoare și ajută la transmiterea stării de spirit și a atmosferei poveștii. În plus, luați în considerare ritmul poveștii și modul în care utilizarea cardurilor cu storyboard poate ajuta la descompunerea narațiunii în părți mai mici și mai ușor de gestionat.
Literatura distopică este relevantă astăzi, deoarece ne permite să explorăm probleme importante din viața reală, cum ar fi controlul guvernamental, justiția socială și pericolele tehnologiei. Folosind literatura distopică ca instrument de predare, studenții pot dezvolta o înțelegere mai profundă a acestor probleme și pot deveni mai implicați în lumea din jurul lor. În plus, studiul literaturii distopice poate ajuta studenții să dezvolte abilități de gândire critică și să devină mai conștienți de potențialele consecințe ale anumitor acțiuni sau politici.
Cardurile cu scenariu pot fi folosite pentru a încuraja elevii să analizeze structura narativă a unei povești distopice, identificând punctele cheie ale intrigii și modul în care acestea se raportează la temele și mesajul poveștii. Prin crearea propriilor cărți cu storyboard, elevii sunt forțați să gândească critic despre poveste și să ia în considerare modul în care diferitele elemente se potrivesc.