Radarul este un acronim pentru detectarea și măsurarea radioului. Este un sistem care a fost dezvoltat în timpul celui de-al doilea război mondial pentru a măsura distanța și viteza obiectelor folosind unde radio. A servit ca un sistem de avertizare timpurie, detectând avioane inamice îndepărtate, care altfel erau nedetectabile cu ochiul liber.
Un sistem radar poate fi folosit pentru a detecta localizarea și viteza unui obiect. Sistemul funcționează utilizând un transmițător, o antenă de transmisie și recepție (uneori acestea sunt două antene separate, dar adesea numai unul va fi utilizat pentru ambele roluri) și un procesor. Mai întâi, un sistem de radare transmite un impuls de radiație electromagnetică, în mod normal radio sau microunde. Dacă pulsul atinge un obiect solid, acesta va reflecta obiectul. Acest val reflectat este apoi detectat de către antena receptoare și procesat oferind utilizatorului informații despre locația și viteza obiectului.
Heinrich Hertz a constatat că undele radio pot fi reflectate de obiecte solide în 1886, iar fizicianul german Christian Hülsmeyer a fost prima persoană care a dezvoltat un sistem care ar putea folosi unde radio pentru a detecta obiecte solide. În 1934, la începutul celui de-al doilea război mondial, au existat zvonuri că germanii creează o rază de moarte. Robert Alexander Watson-Watt a fost rugat să investigheze fezabilitatea unei astfel de idei. El a calculat că ar fi imposibil să creeze raze care ar putea distruge orice, dar l-au determinat să se gândească la alte utilizări pentru undele radio. El a creat primul sistem de detectare funcțional utilizând unde radio în 1935.
Acest sistem a fost lansat de-a lungul coastei britanice, permițând armatei britanice să avertizeze timpuriu asupra oricărui bombardier inamic. Realizările lui Watson-Watts se consideră că au schimbat rezultatul celui de-al doilea război mondial pentru partea aliată. Watson-Watt a fost înființat în 1942 și a primit Medalia de merit din SUA în 1946 pentru munca sa pe radar. Termenul de radar a fost inventat de marina americană în 1939. Sistemele radar sunt acum folosite în întreaga lume pentru o serie de utilizări civile și militare.
Radarul este un sistem care utilizează unde radio pentru a detecta și localiza obiecte, măsurând timpul necesar pentru ca undele să se întoarcă după ce lovesc un obstacol. Funcționează prin trimiterea de pulsuri și primirea ecourilor, ceea ce ajută la determinarea distanței, vitezei și direcției unui obiect.
Radarul este folosit pe scară largă pentru prognoza meteo, controlul traficului aerian, detectarea vitezei de către poliție, navigație maritimă și chiar în sport pentru măsurarea vitezei mingii. Capacitatea sa de a vedea prin ceață, ploaie și întuneric îl face esențial în multe domenii.
Tehnologia radar a fost dezvoltată în anii 1930 de mai mulți inventatori, dar Sir Robert Watson-Watt este adesea considerat un pionier important. Primele sisteme radar practice au fost utilizate în timpul Al Doilea Război Mondial pentru apărare militară.
Radarul utilizează unde radio pentru a detecta obiecte în aer sau pe uscat, în timp ce sonarul folosește unde sonore pentru a detecta obiecte sub apă. Ambele ajută la localizarea obiectelor, dar funcționează în medii diferite.
Radarul poate detecta obiecte la distanțe mari, funcționează în toate condițiile meteorologice și oferă informații rapide și exacte despre mișcare și locație. Aceste avantaje îl fac esențial pentru transport, siguranță și cercetare științifică.