Mișcarea relativă a plăcilor tectonice adiacente poate fi clasificată fie ca o limită divergentă , convergentă sau transformată . În cadrul acestei activități, elevii vor crea un storyboard pentru a ilustra diferitele tipuri de interacțiuni între plăcile tectonice . Studenții ar trebui încurajați să ofere exemple de fiecare tip de interacțiune.
La o graniță divergentă, plăcile se mișcă una de cealaltă. Aceasta este, de asemenea, cunoscută ca o graniță constructivă, deoarece se face nouă litosferă. La o graniță convergentă, plăcile se mișcă mai aproape între ele. Atunci când granița este între o placă continentală și placă oceanică sau între două plăci oceanice, placa oceanică mai densă va călători sub placa mai puțin densă. Aceasta se numește subducție. La limita plăcilor de transformare, plăcile nu se mișcă mai aproape între ele sau mai departe, ci se mișcă una peste alta.
(Aceste instrucțiuni sunt complet personalizabile. După ce faceți clic pe „Copiare activitate”, actualizați instrucțiunile din fila Editare a sarcinii.)
Creați un storyboard care arată diferitele tipuri de interacțiuni care pot apărea atunci când se întâlnesc două plăci tectonice.
Adună materiale simple precum lut, carton sau bureți pentru a permite elevilor să modeleze fizic divergenți, convergenți și transformanți granițe. Învățarea practică ajută elevii să vizualizeze și să își amintească modul în care interacționează plăcile tectonice.
Împarte clasa în grupuri de 3–5 elevi pentru a stimula colaborarea și a încuraja discuțiile între colegi. Munca în grup crește implicarea și ajută elevii să învețe unii de la alții.
Instruește fiecare grup să folosească materialele pentru a crea modele de divergenți, convergenți și transformanți granițe. Etichetează fiecare tip și lasă elevii să demonstreze direcția și rezultatul mișcării.
Invită fiecare grup să prezinte modelele și să explice tipul de interacțiune a plăcilor pe care l-au construit. Încurajarea elevilor să predea altora ajută la consolidarea înțelegerii proprii.
Discută în clasă despre unde apar aceste granițe de plăci în lume (de exemplu, Roca Atlanticului de Mijloc, Munții Himalaya, Falia San Andreas). Crearea de legături cu lumea reală aprofundează înțelegerea elevilor.
Cele trei tipuri principale de limite ale plăcilor tectonice sunt divergente (plăcile se îndepărtează), convergente (plăcile se apropie) și transformante (plăcile se alunecă lateral). Fiecare tip duce la caracteristici și evenimente geologice diferite.
Elevii pot crea un storyboard desenând trei panouri: unul pentru limite divergente (plăcile se îndepărtează), unul pentru limite convergente (plăcile se apropie sau se subductează) și unul pentru limite transformante (plăcile se alunecă lateral). Fiecare panou trebuie să includă etichete și o descriere scurtă.
Un exemplu cunoscut de limită divergentă este Riftul Atlantic de Mijloc, unde plăcile Eurasiană și Nord-Americană se îndepărtează, formând o crustă oceanică nouă.
La o limită convergentă între o placă oceanică și una continentală, placa oceanică mai densă este forțată sub placa continentală într-un proces numit subducție, ceea ce duce adesea la activitate vulcanică și gropi oceanice adânci.
Limitele transformante diferă deoarece plăcile alunecă lateral una pe lângă cealaltă, în loc să se îndepărteze sau să se apropie. Această mișcare poate provoca cutremure, dar nu creează sau distruge în mod obișnuit crustă.