„Harrison Bergeron”, nuvela scrisă de Kurt Vonnegut, Jr. în 1961, imaginează lumea în 120 de ani, unde guvernul a preluat controlul total asupra gândirii libere și egalitatea completă a fost în sfârșit atinsă - la un preț, desigur.
În căutarea unei adevărate egalități, oamenii au renunțat la drepturile lor în favoarea eliminării oricărei concurențe, impulsuri și dorințe: lucrurile care inspiră inovația și creativitatea. Responsabilii sunt singurii cărora li se permite să gândească, iar această putere are consecințe grave pentru Harrison Bergeron, un băiat de 14 ani, care are deja 7 metri înălțime și practic incontrolabil. Povestea explorează teme importante, cum ar fi cum ar putea arăta egalitatea totală cu prețul individualității și pericolele pierderii gândirii libere în fața unui guvern tiranic. Lumea distopică pe care o pictează Vonnegut este înfricoșător de plictisitoare și înfricoșător de realistă.
Cuvântul „utopie” a fost inventat de Sir Thomas More pentru cartea sa despre o societate ideal organizată. Este din toposul grecesc care înseamnă „loc”. Prefixul este intenționat ambiguu; în greacă, prefixul ou- înseamnă „nu”, în timp ce prefixul eu- înseamnă „bun”. Deci, un u-topia ar putea fi fie un „loc bun”, fie un „non-loc”, un loc imaginar.
Una dintre cele mai vechi utopii înregistrate și cele mai cunoscute este Grădina Edenului. O utopie este o societate perfectă, în care totul este organizat în mod ideal, iar locuitorii își desfășoară viața fericit.
O distopie , pe de altă parte, este opusul complet al unei utopii, folosind prefixul dys- , din greacă pentru „rău”. Este o societate defectuoasă, disfuncțională și nedorită. În literatură, acești doi termeni coincid adesea. Multe distopii par idilice pentru început, dar pe parcursul poveștii dezvăluie adevărata lor natură, care este de obicei sinistră și defectă.
Consultați articolul nostru despre literatura distopică și cele șase elemente comune distopice pe care le puteți urmări pe parcursul întregii povestiri pe care le puteți studia dvs. și elevii dvs.!
O distincție importantă notă înainte de a începe „Harrison Bergeron“ este faptul că handicapurile date personajele nu sunt la fel ca fiind cu handicap. Cuvântul „cu handicap” pe care elevii îl vor cunoaște cel mai mult este similar într-un fel, deoarece fiecare indică un obstacol care modifică abilitățile persoanei afectate. Handicapurile date personajelor din poveste sunt menite să le împiedice într-un fel, pentru a le face egale cu altele. Unele dintre handicapurile care le sunt atribuite includ:
Creați o dezbatere interactivă în clasă pentru a ajuta elevii să proceseze activ ideile complexe în „Harrison Bergeron”. Dezbaterile încurajează gândirea critică și discuțiile respectuoase, făcând temele abstracte mai ușor de înțeles.
Alegeți un subiect precum: „Ar trebui societatea să prioritizeze egalitatea în detrimentul individualității?” sau „Este posibilă sau dorită o egalitate totală?”, pentru a stârni interesul elevilor și a lega direct de temele poveștii.
Împărțiți elevii în două echipe și discutați formatul dezbaterii. Stabiliți limite de timp clare pentru argumente și contraargumente. Subliniați importanța ascultării respectuoase și a răspunsurilor bazate pe dovezi pentru a asigura o experiență pozitivă.
Solicitați elevilor să își susțină punctele cu exemple specifice din „Harrison Bergeron” și scenarii din lumea reală. Aceasta le întărește argumentele și aprofundează înțelegerea egalității și individualității.
Încheiați discutând despre ce au învățat elevii și cum și-au schimbat opiniile. Subliniați respectul pentru dezacord și insight-urile ca elemente cheie. Folosiți bilete de ieșire sau un scurt eseu pentru a captura gândurile finale.
Mesajul principal al "Harrison Bergeron" este un avertisment despre pericolele egalității impuse prin controlul guvernamental, evidențiind modul în care suprimarea individualității și gândirii libere poate duce la pierderea creativității și libertății personale.
Profesorii pot introduce distopia explicând cum "Harrison Bergeron" descrie o societate defectă în care se iau măsuri extreme pentru a asigura egalitatea, folosind exemple din poveste, precum handicapurile și libertățile limitate, pentru a stimula discuții și gândire critică.
Activitățile simple includ analizarea handicapurilor personajelor, dezbateri despre avantajele și dezavantajele egalității versus individualitate, crearea de storyboard-uri ale elementelor distopice și discutarea întrebărilor esențiale despre libertate și conformism.
În poveste, handicapul se referă la limitări artificiale impuse pentru a face pe toată lumea egală, în timp ce handicapatul în mod obișnuit înseamnă a avea o dizabilitate fizică sau mentală. Vonnegut folosește handicapurile ca metafore pentru conformitatea forțată, nu pentru dizabilități reale.
Individualitatea este crucială în "Harrison Bergeron", deoarece reprezintă libertatea personală și creativitatea. Studenții pot explora această temă discutând despre modul în care personajele sunt afectate de pierderea trăsăturilor lor unice și analizând consecințele unei societăți în care toți trebuie să fie la fel.