Situație de ironie definită: diferența dintre ceea ce se așteaptă să se întâmple într-o poveste sau joc și ceea ce se întâmplă de fapt
Ironia situației este probabil cel mai frecvent tip de ironie pe care un cititor îl va întâlni în literatură. Autori folosesc ironie situațională pentru a surprinde, a intriga și a-și angaja publicul. Când cititorul se așteaptă ca ceva să se întâmple, dar se întâmplă altceva, cititorul poate să reflecte asupra deciziilor, motivațiilor și relațiilor personajelor și evenimentelor care au avut loc în poveste. Majoritatea oamenilor sunt familiarizați cu o "întorsătură de complot" într-o poveste; aceasta este de obicei când autorul folosește ironie situațională. De exemplu, în Marea așteptare de Charles Dickens, ironia situației apare atunci când se dezvăluie că domnișoara Havisham nu este binefăcătorul lui Pip, la urma urmei, chiar dacă ea la determinat pe el și pe cititor să creadă că este. În schimb, Pip descoperă că binefăcătorul său este condamnatul său, care nu are nici o stație sau proprietate și este fugar în Anglia. Această întorsătură complotului surprinde nu numai Pip, ci și cititorul, și conduce la o nouă aventură pentru Pip la sfârșitul romanului. Ironia situației diferă de ironia dramatică prin faptul că atît publicul, cît și personajele nu cunosc adevărul descoperit în complot.
Asigurați-vă că verificați articolul nostru, Trei tipuri de ironie!
Ironia situațională apare atunci când există o diferență izbitoare între ceea ce se așteaptă să se întâmple și ceea ce se întâmplă de fapt, surprinzând adesea atât personajele, cât și cititorii.
Un exemplu de ironie situațională este atunci când o stație de pompieri arde. Oamenii se așteaptă ca stațiile de pompieri să prevină incendiile, iar rezultatul este neașteptat.
Ironia situațională implică rezultate neașteptate pentru toți, în timp ce ironia dramatică este când publicul știe ceva ce personajele nu știu.
Ironia situațională adaugă surpriză, profunzime și implicare poveștii, determinând cititorii să se gândească la alegerile personajelor și la imprevizibilitatea vieții.
Profesorii pot explica ironiei situaționale prin împărtășirea de exemple relevante, utilizarea de povești scurte și încurajarea elevilor să observe rezultate neașteptate în viața de zi cu zi și în literatură.