Toate operele literare pot fi clasificate în două moduri: ficțiune sau nonficțiune. Non-ficțiunea este o scriere care este veridică și exactă din punct de vedere real. În timp ce scopul principal al ficțiunii este de a distra, scrierea de non-ficțiune este mai frecvent destinată informării. Lucrările non-ficțiune pot fi concepute pentru a păstra date, a transmite informații de instruire sau a relata povești istorice sau biografice adevărate.
Non-ficțiunea timpurie a luat de obicei forma unor registre, conturi cronologice, legislație, scrisori și alte documente primare. De-a lungul timpului, aceste formate practice s-au dezvoltat în genuri specifice, inclusiv biografia, autobiografia și memoriile. O serie de texte moderne de zi cu zi se încadrează, de asemenea, în categoria non-ficțiune. Ziarele, revistele, manualele și manualele de instrucțiuni sunt toate textele non-ficțiune pe care cititorii le pot întâlni în mod regulat.
Deși non-ficțiunea se bazează pe adevăr, asta nu înseamnă că este lipsită de părtinire. O mare parte din non-ficțiune este influențată de perspectiva scriitorului. Ca și în ficțiune, alegerea cuvintelor și structura propoziției joacă un rol important în transmiterea prejudecăților subtile ale scriitorului de nonficțiune. Autobiografiile, de exemplu, includ în general înclinația particulară a scriitorului și percepția lor despre sine și despre ceilalți în viața lor. Nonficțiunea include și piese bazate pe opinii, cum ar fi editoriale și discursuri. Acestea sunt faptice în sensul că reprezintă ceea ce vorbitorul sau scriitorul crede cu adevărat sau dorește să obțină.
Non-ficțiunea literară este un subset de lucrări de non-ficțiune care încorporează elementele stilistice și creative întâlnite mai frecvent în ficțiune. Non-ficțiunea literară include elemente de decor, personaj, intriga și temă. În câteva cazuri, acest gen a încorporat chiar și romane non-ficțiune, un stil popularizat pe scurt în anii 1960 și 1970 de Truman Capote In Cold Blood . Flexibilitatea sa stilistică și profunzimea tematică demonstrează că literatura non-ficțiune poate fi la fel de sofisticată ca ficțiunea clasică.
Non-ficțiunea se referă la scrieri bazate pe fapte, evenimente reale și oameni adevărați. Este opusul ficțiunii și include genuri precum biografii, istorie și texte informative.
Non-ficțiunea prezintă povești adevărate, fapte reale și informații autentice, în timp ce ficțiunea este inventată de autor și implică personaje sau evenimente imaginare.
Exemple de cărți de non-ficțiune pentru elevi includ biografii, cărți științifice, texte istorice, articole de știri și ghiduri practice.
Non-ficțiunea este importantă în educație deoarece ajută elevii să înțeleagă lumea reală, să-și dezvolte abilitățile de cercetare și să construiască cunoștințe de bază pentru toate domeniile.
Profesorii pot folosi textele de non-ficțiune pentru a preda înțelegerea textului, a sprijini lecțiile de științe și științe sociale și a încuraja elevii să exploreze subiecte de interes.