Bătrânul care citea romane de dragoste (Un viejo que leía novelas de amor, 1989), de scriitorul chilian Luis Sepúlveda, este un roman scurt care se citește în câteva săptămâni și deschide discuții ample: relația dintre oameni și junglă, respectul față de popoarele indigene, singurătatea și puterea lecturii. Povestea se petrece în El Idilio, un sat de pe malul unui râu din Amazonia ecuadoriană. Acolo, Antonio José Bolívar Proaño, un bătrân care a învățat să trăiască în junglă alături de shuari, își petrece zilele citind romane de dragoste, până când o femelă de jaguar începe să-i atace pe coloniști.
Acest ghid este gândit pentru profesorii de gimnaziu și liceu, precum și pentru cursurile de AP Spanish și de spaniolă pentru vorbitori de limbă de moștenire din Statele Unite. Fiecare activitate include un șablon gata de atribuit, instrucțiuni pentru elevi, un exemplu și întrebări frecvente cu sugestii de evaluare, de timp și de adaptare pentru elevii care învață spaniola. Puteți folosi cele zece activități în ordine, ca studiu complet al romanului, sau le puteți alege doar pe cele de care aveți nevoie.
Romanul începe în El Idilio, o mică așezare izolată pe malul unui râu din Amazonia ecuadoriană. În acea zi sosește cu vaporul dentistul Rubicundo Loachamín, care vizitează satul din când în când și îi aduce lui Antonio José Bolívar Proaño romanele de dragoste pe care acesta i le comandă. Sosesc și câțiva shuari într-o canoe, cu cadavrul unui gringo. Primarul, pe care oamenii din sat îl numesc „Limaxul”, îi acuză imediat pe shuari, dar Antonio José examinează rănile și dovedește că le-a provocat un animal: o femelă de jaguar. Printre lucrurile gringoului apar blănurile puilor ei. Vânătorul i-a ucis puii și l-a atacat pe mascul, iar acum mama îi atacă pe oameni.
De aici, romanul se întoarce în trecut. Tânăr fiind, Antonio José s-a căsătorit cu Dolores Encarnación del Santísimo Sacramento Estupiñán Otavalo. Pentru că nu aveau copii și vecinii bârfeau, cuplul a părăsit regiunea muntoasă și a ajuns în El Idilio ca coloniști. Jungla s-a dovedit mult mai aspră decât se așteptau, iar Dolores a murit de malarie. Singur și plin de ranchiună, Antonio José a supraviețuit datorită shuarilor, care l-au învățat să se miște prin junglă, să vâneze și să o respecte. A trăit cu ei ani de zile, deși n-a ajuns niciodată să fie unul dintre ei. Când prietenul său Nushiño a fost ucis de niște căutători de aur, Antonio José i-a răzbunat moartea într-un fel pe care tradiția shuar nu îl accepta și a trebuit să părăsească comunitatea. Întors în El Idilio, a descoperit că știa să citească, iar lectura a devenit refugiul lui împotriva singurătății și a bătrâneții.
În prezent, femela de jaguar continuă să atace. Primarul organizează o expediție în junglă și îl obligă pe Antonio José s-o conducă. Bărbații din sat nu știu să se descurce în junglă, iar Limaxul se întoarce cu ei și îl lasă pe Antonio José singur să termine vânătoarea. În final, bătrânul înfruntă femela de jaguar și o ucide, dar nu simte triumf, ci rușine. Se întoarce la coliba lui și la romanele sale de dragoste, care îl ajută să uite din când în când barbaria oamenilor.
Luis Sepúlveda s-a născut pe 4 octombrie 1949 la Ovalle, în Chile. După lovitura de stat din 1973, regimul lui Augusto Pinochet l-a întemnițat pentru activitatea sa politică, iar el a petrecut peste doi ani în închisoare. Datorită presiunilor Amnesty International, pedeapsa i-a fost transformată în exil, iar în 1977 a părăsit Chile. A trăit în mai multe țări din America Latină și s-a stabilit pentru o vreme la Quito, în Ecuador. Acolo a participat la un studiu UNESCO despre impactul colonizării asupra poporului shuar și a trăit câteva luni alături de ei în Amazonia. Această experiență stă la baza romanului Bătrânul care citea romane de dragoste.
Mai târziu a locuit la Hamburg, în Germania, unde a lucrat ca jurnalist și a colaborat cu Greenpeace, apoi la Gijón, în Spania. Romanul a câștigat Premiul Tigre Juan în 1988, a fost publicat în 1989 și a fost tradus în zeci de limbi. Sepúlveda l-a dedicat lui Chico Mendes, apărător al pădurii amazoniene asasinat în Brazilia în 1988, și lui Miguel Tzenke, lider shuar. Printre celelalte cărți ale sale se numără Mundo del fin del mundo (1989), Patagonia Express (1995) și Historia de una gaviota y del gato que le enseñó a volar (1996). A murit pe 16 aprilie 2020 la Oviedo, în Spania, din cauza COVID-19.
Aceste întrebări pot fi folosite în timpul lecturii sau la finalizarea romanului. Deși cel mai bine este să îi convingi pe elevi să discute despre ceea ce au citit, la aceste întrebări se pot răspunde și individual într-un caiet al cititorului. Este întotdeauna o bucurie să auzi diferitele opinii pe care le au elevii, deși citesc același roman!
Romanul se citește adesea la gimnaziu și liceu în America Latină, iar în Statele Unite, la cursurile de AP Spanish și de spaniolă pentru vorbitori de limbă de moștenire. Este scurt și are un limbaj accesibil, dar include scene de violență împotriva oamenilor și a animalelor; citiți-l mai întâi pentru a decide cum să-l prezentați clasei dumneavoastră.
Cu opt capitole scurte, lectura încape în trei sau patru săptămâni. O ordine posibilă: vocabularul și cadrul acțiunii de la capitolul 1, flashbackurile după capitolul 4, iar intriga, conflictul, cauza și efectul, temele, analiza personajului și transformarea personajului la final. Încheiați cu activitatea despre shuari și junglă.
Fiecare activitate din acest ghid include trei criterii de evaluare pe care le puteți împărtăși clasei de la început. Pentru nota pe unitate, combinați două storyboarduri obligatorii, cum ar fi diagrama intrigii și activitatea despre shuari, cu unul la alegerea elevului. Astfel evaluați înțelegerea, analiza și reprezentarea respectuoasă.
Pentru cei care învață spaniola, începeți cu vocabularul vizual și cu cadrul acțiunii și folosiți bănci de cuvinte și propoziții model în toate activitățile. Cu vorbitorii de limbă de moștenire, puneți accentul pe scriere: pretérito și imperfecto, conectori și accentuare grafică. Ilustrațiile le permit tuturor să arate ce înțeleg, chiar dacă încă nu scriu fluent.
Trei întrebări care străbat întreaga operă: De ce îi dedică Sepúlveda romanul lui Chico Mendes? Ce îi oferă romanele de dragoste lui Antonio José și nu îi oferă satul? Cine înțelege cel mai bine jungla și de ce? Reveniți la ele la începutul, la mijlocul și la sfârșitul lecturii pentru a vedea cum se schimbă răspunsurile.