Jonas este un copil obișnuit de 11 ani care trăiește într-o comunitate aparent perfectă. Există puțină durere și nicio crimă. Oamenii sunt politicoși și toți aparțin unei familii care îi susțin. Cu toate acestea, această utopie are un preț; nu există alegeri, emoțiile sunt interzise, iar viața în comunitate este dictată de reguli stricte. În această societate, bătrânii se potrivesc cu soții și le atribuie copii înainte de naștere. Toți arată asemănător în culoarea pielii și rochie. Toată lumea din comunitate are, de asemenea, un loc de muncă.
Când este timpul lui Jonas să-și învețe meseria, el este ales să fie noul receptor. Aceasta este persoana care deține toate amintirile lumii pentru societatea lor. De-a lungul timpului, Jonas învață despre culoare, natură, frumusețe, plăcere, dragoste și familie. La fel și amintiri dureroase despre pierderi, singurătate, sărăcie, răni, război și moarte. Fostul Receptor (omonimul Dăruitor) explică că comunitatea se întemeiază pe principiul asemănării, care necesită consistența unei lumi fără emoție și memorie pentru a supraviețui. El adaugă că aceste amintiri îi oferă Receptorului adevărata înțelepciune necesară pentru a ghida comitetul în toate deciziile lor.
Înainte de rezolvarea romanului, Jonas află cum mor oamenii din comunitate și plănuiește o evadare, astfel încât Gabe (un copil pe care îl îngrijește familia lui) să nu fie „eliberat” (ucis). Jonas vrea să ofere tuturor amintirile pe care le deține, în ciuda avertismentelor din partea Dătătorului că acest lucru ar putea avea consecințe devastatoare. Jonas devine supărat și simte că, fără amintiri, familia și prietenii lui trăiesc în ignoranță.
Acest plan de evadare îi duce pe Jonas și Gabe într-o călătorie. Jonas se luptă cu gândurile, sentimentele și emoțiile pe care Dătătorul le-a împărtășit cu el, înainte ca acestea să ajungă într-un loc care a fost în prima amintire primită de Jonas. În zăpadă, Jonas și Gabe au coborât un deal, fericiți pentru o clipă.
