Garth S. Jowett și Victoria O'Donnell oferă o definiție propagandistică clară și concisă în cartea lor Propaganda & Persuasion (2014). Ei scriu: „Propaganda este încercarea deliberată și sistematică de a modela percepțiile, manipula cognițiile și comportamentul direct pentru a obține un răspuns care promovează intenția dorită a propagandistului” (7). Cu alte cuvinte, propaganda este o metodă sistematică de manipulare și este destul de reușită. Propaganda a fost folosită pe scară largă în sfera politică începând cu secolul al XIX-lea pentru promovarea diverselor agende de către politicieni, candidați opuși și grupuri de interese speciale. Propaganda este utilizată pentru a evidenția aspectele negative sau pozitive ale unei idei, ale unei persoane sau ale unei legislații. Hitler a folosit propagandă pe scară largă pentru a-și promova ideile antisemite și viziunea sa pentru Germania într-o eră post-primul război mondial. În Statele Unite, propaganda a fost valorificată pentru a spori moralul publicului larg în timpul războiului și în scopuri de recrutare.
Propaganda se bazează foarte mult pe etos și patos și va folosi logo-urile numai dacă le accesează pe celelalte două. Nu este îngrozitor de preocupat de fapte, cifre sau adevăr; în schimb, propaganda se bazează în principal pe răspunsurile emoționale ale audienței sale pentru a genera acord și acțiune. În timp ce studenții pot recunoaște că există tehnici similare utilizate atât în propagandă, cât și în publicitate, propaganda este în general considerată a fi un termen negativ, chiar dacă poate fi aplicată pentru a atinge obiective pozitive. Publicitatea nu este, în general, un concept negativ, deși are drept scop să-și determine psihologic publicul țintă să cumpere un produs. Publicitatea se preocupă în primul rând de creșterea vânzărilor; propaganda, pe de altă parte, este mai preocupată de schimbarea atitudinii și a politicii publice.
Propaganda este definită de caracteristici particulare, care o diferențiază de informațiile directe și de obicei dezvăluie motive ascunse sau subestimate. Aceste caracteristici includ:
Apelează mai degrabă la emoții (pathos) decât la intelect
Informațiile sunt încărcate de valoare și accesează judecățile, prejudecățile și simțul etic al publicului (ethos)
Folosește informații selective; nu echilibrat
Intențiile sau motivele contează; există un obiectiv specific pentru informații
Propaganda folosește diferite medii pentru a câștiga atenția și pentru a viza publicul. Aceste medii includ:
| Media vizuală și audio |
|
|---|---|
| Internet |
|
| Arte și literatură |
|
| Discursuri |
|
Există utilizări foarte evidente ale propagandei cu care mulți studenți vor fi familiarizați, cum ar fi propaganda antisemită a Germaniei naziste sau afișele pro-război din Statele Unite în timpul Războiului Mondial I și II. Check out The Moon is Down de John Steinbeck, care a fost scrisă ca o romană pro-democrație pentru țările ocupate din cel de-al doilea război mondial. Cartea lui Steinbeck a fost considerată un succes uriaș și a fost tradusă și ascunsă de rebeli subterani din Europa.
Ca răspuns la creșterea propagandei și la îngrijorarea că publicul larg nu știa cum să analizeze critic informațiile, Institutul de analiză a propagandei a fost înființat în 1937 de Edward Filene, Kirtley Mather și Clyde R. Miller. Scopul Institutului a fost de a oferi publicului larg informații despre tipurile de propagandă, tactica folosită în propagandă și strategiile de analiză pentru a combate efectele psihologice și succesul acestor informații. A funcționat până în 1942 și a clasificat propaganda în șapte categorii cheie.
Creează un sentiment de izolare pentru membrii publicului care nu s-au alăturat încă cauzei. Apelează puternic la sentimentul nostru de conformitate și dorința de a aparține unei părți a unui grup.
Aprobare de către o celebritate, o figură politică sau o altă entitate bine cunoscută, bine plăcută. Acest lucru creează un sentiment de încredere și simpatie pentru cauză din cauza persoanei care o promovează.
Aprobarea de către oameni obișnuiți, obișnuiți, pentru a arăta cum le-a ajutat politica sau ideea. Acest lucru creează un sentiment de normalitate în ceea ce privește ideea promovată și arată modul în care succesul său se va potrivi în viața de zi cu zi.
Folosește tehnici care accesează sentimentele pozitive preconcepute ale publicului cu privire la ceva și le transferă la ideea promovată. Se bazează foarte mult pe simbolism pentru a conecta emoțiile publicului la idee.
Folosește nume care evocă un răspuns emoțional negativ, cum ar fi frica, furia sau supărarea. Comparând persoana sau ideea cu altceva care este urât, publicul creează o asociere între cei doi în mintea lor.
Folosește informații selective pentru a prezenta doar o parte a unui argument sau poveste. Această atenție descrie problema nedrept și multe persoane pot fi lăsate într-o direcție sau alta din cauza informațiilor incomplete.
Folosește cuvinte puternic încărcate care accesează emoțiile pozitive ale publicului țintă. De obicei, generalitățile sclipitoare folosesc sloganuri, iar cuvintele atent selectate din sloganuri fac adesea apel la virtuțile pe care audiența le stă la îndemână.
Cărți și piese care au fost clasificate drept propagandă:
Deși această activitate poate fi utilizată pentru mai multe niveluri de clasă, mai jos sunt standardele comune de stat comune pentru clasele 9-10. Vă rugăm să consultați Standardele dvs. comune de stat pentru componentele corecte corespunzătoare gradului.
O modalitate excelentă de a-i face pe studenți să înțeleagă propaganda este de a-i face să-și creeze propria propagandă. De unul singur sau într-un grup, cereți elevilor să aleagă o regulă sau un aspect al școlii care nu le place: detenție, prânzuri la școală, teme, examene finale, etc. Apoi, puneți-i să transforme ceva pozitiv pentru a-l promova colegilor de clasă. Pe măsură ce își elaborează planul, ar trebui să folosească unul dintre tipurile de propagandă și să poată explica modul în care strategia lor accesează emoțiile publicului. Dacă încorporează și logo-uri și etos , ar trebui să includă acest lucru în explicații. Puneți-i pe elevi să creeze un storyboard pe care să-l prezinte la clasă, care promovează subiectul lor într-o lumină pozitivă.
| Expert 33 Points | În Curs de Dezvoltare 25 Points | Început 17 Points | |
|---|---|---|---|
| Conținut Propaganda și Tehnici | Student descrie un minim de 5 tipuri de propagandă pentru subiectul lor de școală aleasă. Produsul lor finit este creativ, interesant, și face o bună utilizare a tehnicilor de propagandă. Tehnicile utilizate sunt utilizate în mod corect, iar storyboard atinge obiectivele propagandistice de a fi convingătoare. | Student descrie un minim de 5 tipuri de propagandă pentru subiectul lor de școală aleasă. Produsul lor finit este creativ și coerent. Unele tehnici pot fi utilizate incorect, sau pot fi confundate. Storyboard-ul face o încercare bună de a fi o piesă convingătoare de propagandă. | Student descrie mai puțin de 5 tipuri de propagandă pentru subiectul lor de școală aleasă. Produsul lor finit este lipsită de efort. Unele tehnici pot fi utilizate incorect sau pot fi confundate sau combinate. Storyboard-ul face ca unele incercari de a fi o piesă convingătoare de propagandă, dar este limitat. |
| Reprezentări Artistice | Arta aleasă pentru a descrie scenele este adecvată și îngrijite. Timpul și se iau măsuri pentru a se asigura că scenele sunt ochi-prinderea și creativ. | Arta ales pentru a descrie scenele este adecvată, dar poate părea grăbit. Unele arta pot fi plasate la întâmplare și lipsa de atenție la detalii este vizibil. | Arta ales pentru a descrie scene este inadecvată sau prea limitată. Unele scene pot fi lăsate necompletate. |
| Convenții în Engleză | sunt organizate idei. Nu sunt puține sau nu, erori gramaticale mecanice, sau de ortografie. | Ideile sunt în mare parte organizate. Există unele erori gramaticale, mecanice, sau de ortografie. | Ideile pot fi dezorganizat sau deplasate. Lipsa de control asupra gramaticii, mecanicii, și ortografie reflectă o lipsă de corectura. |
Obțineți o înțelegere clară a propagandei ca metodă deliberată de modelare a percepțiilor și de manipulare a comportamentului pentru a atinge obiective specifice. Recunoașteți că propaganda apelează adesea la emoții și folosește informații selective pentru a influența publicul țintă.
Aflați despre tehnicile comune de propagandă folosite pentru a influența opinia publică. Unele tehnici cheie includ bandwagon, mărturie, oameni simpli, transfer, apeluri de nume, stivuire de cărți și generalități strălucitoare. Studiați fiecare tehnică și înțelegeți modul în care acestea manipulează emoțiile și opiniile.
Analizați critic mesajele media și reclamele pentru a identifica tehnicile de propagandă la locul de muncă. Căutați cazuri în care emoțiile sunt vizate, sunt prezentate informații selective sau sunt folosite susțineri. Luați în considerare modul în care aceste tehnici urmăresc să vă influențeze convingerile sau acțiunile.
Dezvoltați abilitățile de a evalua credibilitatea și părtinirea surselor de informații. Luați în considerare motivele și interesele din spatele informațiilor prezentate. Căutați semne de manipulare, cum ar fi argumente unilaterale sau utilizarea unui limbaj încărcat.
Examinați mai multe surse și perspective cu privire la o anumită problemă sau subiect. Comparați modul în care diferite surse folosesc tehnici de propagandă pentru a forma opiniile. Căutați inconsecvențe, părtiniri sau omisiuni care pot indica manipulare.
Angajați-vă într-o gândire critică și adresați întrebări investigative atunci când întâlniți informații care pot fi propagandă. Luați în considerare motivele de bază și examinați dovezile și raționamentul oferit. Dezvoltați un scepticism sănătos și căutați diverse puncte de vedere pentru a vă forma opinii bine informate.
Când vorbiți cu copiii despre propagandă, este important să abordați conversația într-un mod adecvat vârstei și de înțeles pentru nivelul lor de dezvoltare. Puteți începe prin a explica ce este propaganda în termeni simpli, cum ar fi „Propaganda este atunci când oamenii încearcă să-i convingă pe alții să gândească sau să acționeze într-un anumit fel, folosind informații care ar putea să nu fie adevărate sau care sunt părtinitoare”. Folosind exemple concrete pe care copilul dumneavoastră le-a întâlnit deja, cum ar fi reclame, reclame politice sau postări pe rețelele sociale, îl poate ajuta să înțeleagă mai bine conceptul. Încurajează-ți copilul să pună întrebări și să gândească critic la mesajele pe care le văd sau le aud. Ajutați-i să înțeleagă că nu tot ce văd sau citesc este adevărat și că este important să evaluați informațiile cu atenție. Puteți discuta potențialele consecințe ale credinței și acționării în baza propagandei, cum ar fi luarea unor decizii care ar putea să nu fie în interesul lor sau a fi influențat de dezinformări. De asemenea, este important să subliniem importanța diverselor perspective și rolul alfabetizării media în combaterea propagandei.
Copiii pot întâlni propagandă în diferite forme în viața lor de zi cu zi, cum ar fi în reclame, postări pe rețelele sociale, emisiuni de televiziune, articole de știri și chiar în manuale. De exemplu, reclamele folosesc adesea sloganuri și muzică captivante pentru a convinge copiii să cumpere un anumit produs sau marcă, în timp ce postările pe rețelele sociale pot fi concepute pentru a promova un anumit punct de vedere sau ideologie. Propaganda politică poate fi prezentă și în viața copiilor, cum ar fi reclamele politice, discursurile și materialele de campanie. Aceste mesaje pot folosi un limbaj încărcat emoțional, informații părtinitoare sau chiar dezinformări pentru a influența opiniile și convingerile oamenilor. În școli, manualele și materialele curriculare pot fi, de asemenea, o sursă de propagandă. De exemplu, unele manuale pot prezenta o anumită versiune a istoriei care înfățișează o anumită țară sau un anumit grup într-o lumină favorabilă, minimizând sau omițând în același timp informații care nu se aliniază cu această narațiune. Învățând să evalueze informațiile cu atenție și să caute perspective diverse, copiii își pot dezvolta abilitățile de a naviga într-un peisaj media complex și adesea părtinitor.
A ajuta copiii să identifice și să analizeze critic propaganda poate fi o sarcină complexă, dar există mai multe strategii pe care părinții și profesorii le pot folosi pentru a-i sprijini. O strategie eficientă este de a încuraja copiii să pună întrebări și să se gândească critic la informațiile pe care le întâlnesc. Aceasta poate include adresarea de întrebări precum „Cine a creat acest mesaj?”, „Care este scopul lor?” și „Este această informație susținută de dovezi?”. O altă abordare este de a-i învăța pe copii să recunoască tehnicile comune de propagandă, cum ar fi folosirea unui limbaj încărcat emoțional, apelarea la autoritate sau generalizările radicale. Fiind conștienți de aceste tehnici, copiii pot fi mai bine echipați pentru a identifica când sunt manipulați sau influențați de informații părtinitoare.
Există multe strategii și instrumente pe care profesorii le pot folosi pentru a-și învăța elevii despre propaganda în clasă. O abordare este de a folosi exemple din viața reală de propagandă, cum ar fi reclame politice, postări pe rețelele sociale sau articole de știri, pentru a ajuta studenții să înțeleagă tehnicile și strategiile care sunt utilizate în mod obișnuit. Analizând și deconstruind aceste exemple, elevii pot învăța să recunoască propaganda și să înțeleagă cum poate influența credințele și acțiunile oamenilor. O altă strategie este utilizarea activităților de joc de rol, dezbateri sau simulări pentru a ajuta elevii să-și exerseze gândirea critică și abilitățile de alfabetizare media. De exemplu, studenții pot fi împărțiți în grupuri și desemnați să reprezinte diferite puncte de vedere asupra unei anumite probleme și apoi să se angajeze într-o dezbatere sau discuție pentru a exersa evaluarea și analizarea informațiilor din mai multe perspective. Profesorii pot folosi, de asemenea, resurse de alfabetizare media, cum ar fi jocuri online, lecții interactive sau proiecte multimedia, pentru a ajuta elevii să-și dezvolte gândirea critică și abilitățile de analiză.
